Rezolutii pe 2015

Si iata ca vine si sfarsitul de an. Unul grandios, as putea spune, pentru familia mea.
Da, s-au intampat atat de multe lucruri incat imi e greu deja sa le enumar si sa ma gandesc daca nu cumva anul ce vine va fi putin mai diferit!
Insa principalul lucru din 2015 au fost venirea pe lume a lui Mihai, mai apoi mica afacere pe care o avem si faptul ca suntem sanatosi si cerebrali.

A fost insa un an greu, trebuie sa recunosc, insa extraordinar de frumos si cu multe realizari. A inceput cu o nastere de urgenta, cu un copil foarte mic, cu agitatie in mica noastra afacere, cu un job solicitant al sotului meu, cu un avans incredibil de rapid al lui Mihai (da, a bifat cam tot ce se putea in nici un an de viata: papa singur, are 12 dinti, merge singur, vorbeste mult in bebeluseasca lui si este din ce in ce mai capabil sa faca lucruri de unul singur. Deh, suntem mandri de el ca orice parinte de copilul lui.), cu o casa in care mai mereu se gaseste ceva de cumparat, cu alergatura prin oras si cu stresul zilnic. Insa una peste alta bucuriile au fost imense si tot ceea ce s-a intamplat in 2015, probabil a atins apogeul maxim de senitate si dragoste in familia mea. Suntem mai uniti ca niciodata, ne iubim mai mult, am invatat sa fim mai rabdatori si mai calmi, si cel mai important lucru, am invatat sa ma bucur de micile nimicuri ale vietii (auzi, sa te bucuri ca piciul din dotare face caca! nah, altii se bucura ca primesc un telefon, eu ma bucur ca piciul meu face treaba nr. 2).
Anul asta am fost mai chibzuita, mai cerebrala, am ales cu grija prietenii (a pros pros, multumesc LPB pentru absolut tot, cele mai minunate mamici) si chiar am impus niste limite in viata mea.

A fost un an incarcat de emotie, de lacrimi de fericire, de dragoste, a fost anul perfect pentru familia mea. A fost anul in care ne-am regasit sufleteste.

Nebunia de sarbatori

Oh, imi aduc aminte de anul trecut in preajma sarbatorilor de iarna. Clar, a fost mai rece ca acum. Alergam sa iau cadouri pentru toata lumea, puneam la punct ultimele detalii pentru venirea pe lume a lui Mihai, faceam curatenie, mancare, iar in final ajunsesem cu perfuzii in spital cateva zile! Deh, credeam ca le pot face pe toate! Si inca cred, culmea!
Anul asta insa, tot timpul meu il acord lui Mihai si sotului. Azi am trebaluit toata ziua, iar dragul de el, s-a jucat numai in bucatarie de parca stia ca mami vrea sa faca ceva bun pentru Craciun! Am facut sarmale, cozonaci si o ciorbica. In rest, pentru prima oara dupa multi ani, am cumparat. Am decis ca trebuie sa-mi investesc timpul, si ala putin, in educatia si cresterea copilului meu (care azi, pentru prima oara, s-a urcat singur pe mobila!)

Insa lasand la o parte putin familia mea, vad pe strada si prin magazine o forfota de nedescris, oameni care cheltuie deloc cumpatat si care dupa parerea mea, distrug spiritul sarbatorilor. La ce bun sa-ti iei acum 5 baxuri de sticle de ulei daca nu le utilizezi? Ori detergenti cu sacii? Si sa nu mai vorbim de mancare in exces! Sau celebrele deja cozi la farmacii! Pe bune, chiar nu ati avut timp inainte de sarbatori sa va aprovizionati? Si chiar mancati asa multa mancare? Am vazut ieri in hypermarket cand ii luam lui Mihai banane, o tanti care cumpara 5 suluri de salam si 10 pachete cu unt. Nu m-am putut abtine si am intrebat-o ce face cu atata unt si mi-a spus foarte senina ca "E la promotie!".  Nu am mai comentat nimic, era de prisos orice as fi zis.

Nu sunt fan agitatie, niciodata nu am fost, insa anul asta am vazut parca cu alti ochi nebunia de sarbatori si ignoranta si snobismul unora de a cheltui banii efectiv aiurea! Mi-as dori pentru toti oamenii din lumea asta putina intelepciune si rabdare! Atat!

In rest, va las sa savurati o felie de cozonac facut cu Mihai in SSC!

In cautarea tricicletei perfecte

Dragilor, se apropie cu pasi repezi Craciunul. Vad prin magazine, pe strada, oriunde, o agitatie infernala. Parca au intrat zilele in sac si toate produsele din lumea asta in el. Nimeni nu mai are rabdare! Si in toata nebunia asta, ne tot gandim si noi ce cadou sa-i punem lui Mihai sub brad, fiind de altfel primul lui Craciun!
Credeti-ma, are jucarii de toate categoriile, chiar ma intreb uneori ce-o fi fost in capul meu de i-am luat asa multe! Dar parca tot mai trebuie ceva! Asa ca m-am gandit impreuna cu tati lui drag sa-i cumparam o tricicleta, ca deh, baiatul s-a facut mare si merge singur!
Ok, pana aici lucrurile sunt clare. Insa ce faci atunci cand efectiv gasesti o sumedenie de modele si pur si simplu nu stii ce sa iei. Am ajuns exact ca atunci cand ii cautam carucior!
Insa dupa cateva saptamani de verificat site-uri, magazine si pareri ale unor mamici am ajuns la concluzia ca asa ceva este ceea ce ne trebuie!

E mica, robusta, usoara, e potrivita pentru varsta lui Mihai (10,2 luni) si mai ales este 5 in 1. Deci, o cumpar o data si o folosesc pana la 36 luni!
Poate ca nu este cea mai inspirata alegere pentru toti copii, insa pentru noi pare a fi cea mai buna! Asa ca, asteptam cuminti sa vina Mos Craciun sa ne putem plimba in voie peste tot!

La multi ani, Romania!

M-am nascut roman. Roman voi fi pana la moarte oriunde m-as duce sau ce as face.
La multi ani romanilor de pretutindeni! Sa traiti, sa va bucurati de acest privilegiu pentru ca noi suntem unici! Sa va bucurati ca suntem darnici, iubitori si patrioti!

M-a bucurat nespus de mult faptul ca dis de dimineata, am vazut balcoanele blocurilor de vis-a-vis pline de steaguri romanesti. Semn ca inca exista patriotism. Chiar si Mihai si-a luat clopul romanesc si l-a pus pe cap! Mandrie de roman, ce mai!

Sunt mandra ca sunt romanca, ca am un sistem de valori bine format si pe care il respect si cred cu tarie ca mana de oameni ramasa in tara noastra va schimba ceva. Sunt mandra ca sunt romanaca pentru ca am vazut astazi mame care isi purtau copii cu drapelul romanesc in piept!

La multi ani Romanie draga!