miercuri, 23 septembrie 2015

Despre bucuria de a fi mama

Despre bucuria de a fi mama

Intotdeauna m-am intrebat daca voi fi o mama buna. Daca imi voi putea creste copilul frumos, daca il voi putea educa pe masura, daca il voi putea integra in societate, daca il voi alinta mereu fara a-l rasfata, daca voi putea fi langa el atunci cand va avea nevoie de mine...si cate alte intrebari nu mi-am pus inainte de a deveni mama. Si iata ca minunea s-a intamplat. Mai repede si mai pe neasteptate. Cred ca se hotarase sa vina atunci cand aveam cele mai mari temeri despre meseria de mama.
Da, nu te invata nimeni cum sa devii mama oricat de multe cursuri de puericultura ai face si oricate carti ai citi. Meseria de mama se invata cu copilul langa tine.
E greu? Da, e al naibii de greu dar e pe masura de frumos. As putea sa zic ca e atat de frumos incat as putea sa mai fac vreo 4-5 copii. Daca ar fi alta societate insa...
Cu Mihai lucrurile au fost foarte clare de la inceput. S-a vrut a veni pe lume repede. Nu avea rabdare in burtica sa creasca. El vroia afara. Vroia sa ne cunoasca. Si imi amintesc foarte bine cate eforturi s-au facut sa il dospim pana la termen sau cat mai mult. Insa Mihai a considerat ca pe 30 ianuarie e cazul sa facem cunostina si nu pe 20 februarie cum trebuia.

Nopti nedormite au fost putine, plansete la fel, insa imi amintesc zambetele unice si dragalase ale unui pui mic incapatanat sa creasca repede. Incapatanat sa isi tina capul rapid ca sa isi vada mama. Cu ochi mici si schimbatori ridica mereu fruntea sa ne vada. Zambea. In coltul gurii aparea un fir de bucurie mereu. Acum rade cu hohote ca un om mare la o groaza de gesturi si jucarii.
Imi amintesc acele manute mici si firave ale unui trupusor de vreo 2 kg si ceva care se intindeau spre noi sa ne cuprinda. Ma intreb si acum cu cata forta si incapatanre si-a dorit sa ne vada!
Azi, mainile de barbat puternic apuca tot si toate si se catara unde nici nu iti poti imagina. Da, deja merge sustinut. Ma si gandesc cand Doamne au trecut opt luni? Opt luni in care noi, mami si tati, am faurit o minune de baiat.
A fi mama reprezinta poate cea mai grea meserie din lume dar poate singura meserie cu adevarat importanta din viata unei femei.
Faptul ca poti da viata si modela acel prunc este pentru mine unicul lucru extraordinar si nimeni nu ne poate lua aceste trairi.
Ma intreb adesea daca chintesenta vietii nu cumva o repezinta zamislirea in sine.
Da. Sunt o mama fericita ca am un copil voios si asa cum mi l-am dorit. Sunt fericita ca am putut concepe o mana de om. Sunt fericita ca sunt MAMA!

marți, 22 septembrie 2015

De ce am ales sa imi port copilul

Inainte sa il nasc pe Mihai am pornit in goana dupa carucior. Alesesem unul vazut la cineva. Probabil culoarea ma obsedase si il cumparasem. S-a dovedit a fi destul de mic asa ca pornisem sa caut the best of the best in materie de carucior. Deja dupa o luna de cautare devenisem experta: sa aiba roti mari pe spate, mici pe fata, cu suspensie, cu ventil, sa aiba landou mare si incapator, ce fel de materiale voiam.....Nu mi-am pus insa niciodata problema achizitionarii unui sistem de purtare. La urma urmei, aveam caruciorul mult dorit! Ei bine, ce faci insa cand piciul din dotare de 7 luni incepe sa faca pasi si nu mai doreste nici in ruptul capului la carucior. Acum insa, dupa 9 luni de viata ale lui Mihai, am descoperit sistemul perfect. Am tot facut cercetari pentru boba, sling cu inele, wrap tesut, wrap elastic, SSC, etc, insa singurul care mi s-a potrivit a fost SSC-ul.
NOTA: va rog, daca aveti de gand sa cumparati un sistem de purtare, faceti un mic efort si mergeti sa probati!

Primul sistem cumparat a fost mei tai-ul Casa Zamfirei . Este un sistem de purtare traditional asiatic. M-am oprit la acest sistem pentru ca bebe sta perfect acolo si eu ma simt minunat. L-am probat inainte de a-l cumpara si m-am simtit bine. Ei, dar ce faci cand bebe vrea sa mearga, apoi vrea in brate, apoi iar jos, iar in brate! Imi era destul de dificil de legat mereu bretelele mei tai-ului. Asa ca, am trecut la SSC. Bun! Sistem perfect, bebe fericit cand jos cand in brate, reglaje bune si mai ales materiale bune!

De ce am ales Casa Zamfirei!

Am probat in prealabil ssc Boba 4g, Manduca, o frumusete de Isara si o Luna adorabila. Insa Casa Zamfirei parca a fost croit pentru corpul meu. Se muleaza perfect, reglaje usoare si rapide, siguranta si cel mai important lucu, un bebe fericit! Ce imi puteam dori mai mult. Mai ales daca sprijin si mamele care lucreaza de acasa si RO home-made!

Si da, copilul nu se invata in brate cu sistemele astea (oricum, ei din burtica stiu ca acolo e cel mai bine), copilul nu e razgaiat, nici alintat si nici nu va ramane cracanat, asa cum mi s-a spus de o mamica al carei copil atarna intr-un Chicco amarat! Dragi mamici, inainte de a cumpara un sistem de purtare, interesati-va! Avem liber la informatie pe net.

Avantajele purtarii unui copil

Oh, ar fi mult de scris insa o sa vi le enumar pe cele mai importante din punctul meu de vedere si anume:
- copil fericit la pieptul mamei
- supt la cerere in siguranta si in intimitate
-adio, dureri de mijloc la carat un bebelus de 10 kg.
- bebe doarme, si eu imi fac treburile lejer in casa
- adio, dureri de umeri
- plimbare cu greutate la purtator distribuita corect= slabit garantat.

Intotdeauna mi-am dorit un copil fericit! Acum, Mihai doarme in SSC si eu ma plimb prin magazine ( aveam unele probleme in a intra cu un carut PegPerego printre rafturile prost aranjate).

Pentru noi, femeile

Am tot stat si m-am gandit cum sa incep acest blog. Cum sa il impart, ce sa va povestesc, ce sa va arat...multe, multe lucruri am de zis.
De cand a venit pe lume Mihai, simt ca viata mi s-a schimbat total. In bine! Simt ca el e acel ceva ce lipsea in familia mea, acel ceva ce ma implineste pe toate planurile. Cel care imi da forta, cel care ma face sa rad, cel care ma zapaceste cu figura lui nevinovata, cel care face parte din mine.

Da, mamici, noi suntem acele fiinte care au parte de cele mai minunate lucruri de pe pamant: noi avem puterea de a da viata. Noi putem zambi si plange in acelasi timp, noi putem fi treze 48 de ore fara sa ne plangem, putem gati, face curatenie, putem sa avem si grija de copii si putem sa ne intampinam si sotul cu zambetul pe buze. Si toate in acelasi timp! Suntem minunate.
Vreau ca acest prim articol sa fie dedicat tuturor mamelor, tuturor femeilor care cred ca pot schimba ceva. Zambiti dragelor, ne asteapta o zi minunata!